duminică, 3 aprilie 2011

Povestea unui parfum

Parfumurile sunt in general un subiect destul de delicat, mirosul lor fiind diferit de la piele la piele, in functie de starea de spirit, de hainele pe care le porti, de factori externi si interni ai organismului. Cu toate acestea as vrea sa spun cateva cuvinte despre 3 parfumuri care de-a lungul timpului mi-au placut foarte mult, si abia acum am observat ca sunt de la acelasi producator – Nina Ricci.
Ultimul dintre ele l-am primit cadou acum 3 zile de la mama si cu toate ca pana acum nu m-as fi gandit sa port un parfum dulce, am ramas uimita de cat de bine poate sa miroasa pe pielea mea – Nina Ricci L’Air du Temps.
Imi place foarte foarte mult sticla, este transparenta, cu un capac in forma de 2 porumbei indragostiti, plus ca se potriveste perfect in decor alaturi de parfumul luat de la Versailles – parfumul purtat de Maria Antoanetta, intr-o sticla mini, absolut superba.
Culoarea imi aduce aminte de un alt parfum al mamei, de cand eram mica, pe care il tinea in sifonier printre haine ca sa fie departe de mine si atractia mea dubioasa pentru parfumuri (aveam vreo 5 sau 6 ani). Cand pleca la serviciu, mereu ma duceam sa-l caut si sa ma parfmez; cu toate ca eram mica stiam cumva ca nu e indicat sa arunc jumatate de sticla ca sa miros frumos.
Asadar acesta a devenit noul meu parfum de suflet, pe care il voi purta cu drag mult timp de acum inainte. Pretul este in jur de 264 lei pentru 100 ml si se gaseste in Sephora. Daca vreti sa-l cumparati va sfatuiesc sa-l testati direct pe piele pentru ca miroase altfel decat pe bucata de hartie oferita in magazin ca tester. Esenta principala este cea de garoafa imbinata cu iasomie si teoretic este considerat un parfum pentru varsta de peste 30 de ani, dar merge si asortat unei personalitati tinere, clasice, elegante. A fost lansat de casa Nina Ricci in anul 1948, iar porumbeii simbolizeaza pacea in opinia designerului sticlei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu